Pentru a fi demn de a te numi Român trebuie să-ți cunoști istoria, țara, neamul și să știi că poporul Român este un popor cu adevărat creștin ortodox, încă din cele mai vechi timpuri. De aceea în anumite perioade ale anului trebuie să vizităm locurile deosebite ce ni le-a hărăzit Dumnezeu și să mergem spre ascultarea Mântuitorului care ne spune: ”Lăsați copii să vină la mine!”.
Pe toată perioada vacanței de vară, ca în fiecare an, Parohia ”Sfântul Apostol Andrei”- Deleni II organizează câte un concurs ,”Lăsați copii să vină la mine”, în care prin munca depusă de tinerii evlavioși de a participa în fiecare Duminică la Sfânta Liturghie este recompensată cu câte un pelerinaj în diferite locații de cultură și tradiție. Anul acesta am hotărât ca pelerinajul să aibă loc în Nordul Moldovei pentru a vizita unele din cele mai frumoase locuri. Copii au fost extaziați de aflarea veștii și la data de 10 septembrie am închiriat un autocar și am pornit la drum spre aflarea unor locuri necunoscute de mulți dintre copii.
A doua destinație a fost la Ipotești, unde am mers pe urmele marelui scriitor român Mihai Eminescu,” romanticul întârziat”. Aici am aflat cum tânărul Eminovici a primit o educație aleasă și am aflat începuturile muncii lui de a ajunge la condiția de geniu.
A treia destinație a fost cu totul deosebită. Am vizitat ” Muzeul satului Bucovinean”. O adevărată artă și o muncă imensă într-un muzeu în aer liber unde fiecare căsuță este dichisită cu cele mai mici detalii spre a arăta ca un adevărat sat al secolului XIX reprezentat prin mai multe momente de datini și tradiție. Pornid cu pași mărunți prin sătucul tăcut uitându-te la fiecare casă parcă plângeau așteptând recuperarea stăpânului. Chiar ne-am întristat absurd știind că nu locuiește nimeni și totuși este doliu la usă. Reprezenta tradiția înmormântării. Apoi ne-am bucurat văzânt și trandiții mai vesele precum Botezul și Nunta. După vizitarea muzeului am ieșit și ne-am trăit trecutul istoriei admirând colosala cetate a Sucevei. După atenta admirație și cu un cuget în gând ne-am întreptat către următoarea destinație.
A patra destinație a fost Mănăstirea Pătrăuți. Locul unde am rămas impresionat de măreția vorbirii părintelui Herea Dinu explicându-ne istoria și pictura Bisericii. N-am mai văzut un astfel de vorbitor. Poruncea cuvintelor să iasă cu o atâta dragoste de parcă ar fi fost pentru ultima oară când explica istoria neamului și pictura Bisericii din timpul domniei Stefaniene. Se vedea că își iubește tradiția, istoria, țara și neamul. După colosala vorbire am luat masa și într-o ”gălăgie surdină” copiii vorbeau despre frumusețea cuvintelor ieșite din gura părintelui Dinu.
A cincea destinație a fost Mănăstirea Humor. Aici am văzut acel loc tainic în care am reușit să descoperim că și din tăcere putem înțelege ceva. Am stat, ne-am rugat, ne-am închinat și ne-am continuat traseul spre ultima destianție. Și cum se putea termina un astfel de perelinaj fără ca să nu unim cerul cu pământul și amestecându-le să ajungem și noi la absolut: ”Albastru de Voroneț”
Ultima destinație așa cum am amintit mai sus a fost mirifica Mănăstire Voroneț, unde am fost ghidați de o cuvioasă maică pentru deslușirea picturii care ascunde taina culorii specifice cu același nume, ”Albastru de Voroneț”.
După ce ne-am rugat cu desăvârșire în Mănăstirea Voroneț cu chipuri blânde și blajine ne-am îndreptat spre casă în cuget curat și cu demnitate că suntem români și trebuie să ne mândrim cu asta. Că trebuie să luptăm, să judecăm, să învățăm, să ne cunoaștem istoria, neamul, poporul și să stim cu toții ,că România de la înființarea ei a fost și va rămâne un popor Creștin Ortodox.
Amin!
Articol: Gîlcă Constantin Mădălin, student al Facultății de Teodogie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae” Iași
Photos: Gîlcă Constantin Mădălin
Îndrumător: Pr. Purcel Ionuț Dan,
