Monografia Bisericii "Sfântul Apostol Andrei"

Istorie Decembrie 21, 2011

Localitatea Deleni este sat component al Comunei Deleni şi este situată în extremitatea nord-vestică a judeţului Iaşi, la o distanţă de 75 km. de oraşul Iaşi, 50 km. de oraşul Botoşani şi doar 7 km. de oraşul Hîrlău.  Satul este atestat documentar la 7 iulie 1430, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun.

Denumirea satului Deleni, vine de la topografia accidentată a acestor locuri şi din tradiţia orală din comună, aflăm că pe traseul întortocheat al istoriei, locuitorii acestui sat, au fost nevoiţi să-şi mute satul din zona de vale, înspre deal care să-i pună la adăpost în calea năvălirilor tătarilor.

Documentele vechi ale Ţării Moldovei - un "urich", datat cu 07 Iulie 1430, ne îndeamnă să considerăm cu mândrie că  această dată din acest vechi document arătat mai sus, reprezintă de fapt atestarea istorică a localităţii noastre. Acest Urich face referire la voievodul Alexandru cel Bun, care prin intermediul acestui document, întărea împărţeala satelor între boierul Ioan şi cei trei fii ai săi (Giugiul, Stefeul şi Mândrul), fiecăruia revenindu-le câte jumătate din satele din aceasta zonă aflate în proprietatea voievodului, făcându-se aici referire despre existenţa satului Deleni "cel din susul Hîrlăului".

Mai târziu satul, moşia Delenilor, va trece în stăpânirea domnitorului Vasile Lupu, care s-a căsătorit cu fiica lui Costache Busuioc - Ruxanda - (văduva lui Bogdan Timus Hmnelnitchi), după care meandrele vremii fac ca moşia să ajungă în stăpânirea Cantacuzinilor. La un secol, Măriuţa, fiica mai mare a vornicului Iordache Cantacuzino, se căsătoreşte cu Ghica Hatmanul, care primeşte în dar de zestre satul Deleni cu moşiile, clăcaşii şi roadele moşiei.

Înscrisurile istoriei ne arată că până la reforma agrară din anul 1946, stăpânii acestei moşii nu se schimbă, rămânând în familia Ghiculeştilor. După această dată, pe terenurile acestei moşii sunt împroprietăriţi cetăţeni ai comunei Deleni, combatanţi în cel de al doilea război mondial, care nu aveau pământ.

După instaurarea "regimului Petru Groza", abdicarea regelui în anul 1947 şi naţionalizarea bunurilor în anul 1948, în proprietatea boierilor din comuna noastră au mai ramas doar suprafeţe de până la 50 ha, care şi acestea în perioada anilor 1948-1949, conform legislaţiei acelor timpuri au fost preluate de statul comunist şi au stat la baza înfiinţării primelor structuri de agricultură colectivă cum ar fi G.A.S sau Întovărăşiri(GAC).

Până în anul 2001, a existat în satul Deleni o singură biserică foarte mică, construită în anul 1669 de boierul Todiraşcu Cantacuzino, doar pentru familia şi curtea sa boierească. În anul 2001, prin decizia nr. 215-2001 a Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Daniel, în satul Deleni a mai fost înfiinţată o parohie cu hramul „SFÂNTUL APOSTOL ANDREI” DELENI, desprinsă din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Deleni.

În acelaşi an, prin decizia nr. 235-2001, începând cu data de 1 septembrie, a fost numit în funcţia de preot paroh P.C.Pr. Purcel Ionuţ, proaspăt licenţiat al Facultăţii de Teologie – Iaşi, secţia Pastorală.

Din momentul în care P.C.Pr. Purcel Ionuţ a fost instalat în această parohie a căutat să împlinească”canonul” primit de la  Prea Fericitul Părintele nostru  Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi anume de a ridica în acestă parohie  o nouă biserică. „Canonul”  a fost unul deosebit şi a putut fi îndeplinit  doar datoriă lui Dumnezeu, a celor doi ocrotitori „Maica Domnului şi Sfântul Apostol Andrei” şi nu în ultimul rând credincioşilor din această parohie binecuvântată, precum şi celorlalţi binefăcători,ostenitori,  donatori şi ctitori din celelalte „sate şi oraşe ale ţării noastre şi din străinătate”. Lucrările la noua biserică au început în primăvara anului 2003 şi ele au fost supavegheate de P.S. Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, care în mai multe rânduri a vizitat şantierul acestui important edificiu, dând sfaturi deosebit de utile şi folositoare tânărului păstor din această parohie  în continuarea lucrărilor.

Din anul 2002şi pînă în anul 2010, sfintele slujbele au fost oficiate în casa praznicară, (ridicată doar în jumătate de an-aprilie-septembrie 2002) care  a fost folosită ca „PARACLIS” .

În prezent la  noua biserică s-au terminat lucrările la tencuiala exterioară iar în interior s-a pregătit pentru pictură şi s-au achiziţionat mai multe obiecte de inventar( catapetesma,strănile,policandrele etc.)